Dacă vrei sa nu ții minte nimic, spune adevărul.

Cu toate ca nu a fost vreodată apreciata, minciuna este mereu folosita, în diferite scopuri pentru interesul celui ce o folosește, ranind și distrugând mai devreme sau mai târziu făptașul și/sau pe cei afectați de minciuna.
Una din poruncile lui Dumnezeu se refera la minciuna și cere oamenilor Lui sa nu minta.
Însă și lumea laica aparent neinteresanta de conduita divina are propria avertizate față de minciuna, exprimata prin proverbe și zicători.
Una dintre acestea fiind :"Spune adevărul, și atunci nu va mai trebui sa ții minte nimic."
Este adevăr, e un chin sa minți apoi sa îți aduci aminte ce ai mințit, pe cine și când, sa nu încurci minciunile sau persoanele. Pare amuzant, dar chinuitor în același timp.
Aparent o minciună îți "salveaza" imaginea, însă oare se merită?
Se merita sa ai o viata sub cupola minciunii, sa distrugi încrederea altora, și chiar încrederea ta în cei din jur? Căci mincinosul ajunge sa considere și pe cei din jur mincinoși.
E un preț prea mare, considerând și faptul ca este o încălcare a conduitei divine.
Asa ca... dacă vrei sa ai parte de o minte limpede, o memorie neincarcata, o viata mai liniștită, și chiar o reputație corecta și mai buna, spune adevărul..... și nu mai trebuie sa ții minte.. prea multe.
Se merita,. Apoi, vei descoperi ca nu este chiar atât de greu sa spui adevarul(nu întotdeauna) și vei avea o conștiința curată și eliberată.
Poate vei ajunge sa te întrebi :"de ce am făcut proasta alegere de a minți? "
Curaj. Nu e chiar atât de greu, și se merită.
              (un fost mincinos).

Cea mai controversata viata,cea mai de neînțeles moarte.

S-a nascut ca sa moara, a murit ca sa învie. El era Învierea și Viața.
A venit pe pământ trimis de Tatăl, să răscumpere pe cei care Îl respingeau, să îi iubească chiar dacă ei nu Îl iubeau, să îi găsească, chiar dacă ei nu Îl căutau și nici nu Îl doreau.
El a venit ca să dea opțiunea vieții celor ce alegeau moartea.
A venit să trăiască pentru alții, să slujească, să se sacrifice pentru salvarea multora.
El, Isus a venit și pentru mine.
Multumesc.

Două feluri de plâns.

Există în istoria biblică două feluri de plâns în urma conștientizării păcatului.
Plânsul lui Simon Petru și plânsul lui Iuda.
Disperarea eșecului i-a cuprins pe amândoi și au ajuns în punctul de a recunoaște falimentul, însă unul a regretat și a fost restaurat, iar celălalt nu a suportat vinovăția și s-a spânzurat.